Stânca şi iubirea
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: Eseuri  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Felix in 08/06/2010
    12345678910 10/10 X
Media 10 din 2 voturi
Stânca şi iubirea

Atunci când vorbim despre stâncă, sau doar ne gândim la ea, atributele care se impun sunt trăinicie, siguranţă, statornicie, chiar dacă ea este un element decorativ magnific, într-un peisaj încântător. Această prioritate este dată de faptul că frumuseţe găsim în tot ce ne înconjoară, dar stânca este cea care poate oferi adăpost în calea puhoaielor, a vijeliilor.

Deşi este admirată pentru neclintirea ei, imaginea stâncii este, totuşi, asociată uneori oamenilor impasibili, lipsiţi de sensibilitate, imunizaţi, se pare, la emoţii. Şi totuşi...

Dar mai bine să urmărim dialogul:

- Te iubeeesc! ! !

- Te iubeeesc... te iubeeesc... te iubeeesc... te iubeesc... te iubeesc...

Acest „dialog” are loc între om şi stâncă. Neverosimil? Nu, este real, doar că „răspunsul” nu este decât... ecoul. Fiind un fenomen bine cunoscut, nu-l voi mai defini şi nici nu voi vorbi de caracteristicile fizice ale ecoului, amintind doar că este una dintre bucuriile copilăriei.

Dialogul pe care l-am reprodus mai sus se aude frecvent în frumoasa vale a Rinului, unde pe malul său drept se află celebra stâncă Loreley. Acest răspuns îl putem primi şi în faţa altor obstacole, însă, în condiţiile deosebite de aici, ecoul se multiplică, având şi o claritate impresionantă.

Turiştii care vizitează stânca repetă cu încântare această experienţă deosebită, dovedind prin aceasta setea omului de dragoste, dorinţa lui de a fi iubit. Această sete nu poate fi potolită însă de... ecou.

Să privim acum spre Stânca veacurilor, spre Domnul. Dacă bazaltul şi granitul sunt supuse eroziunii, iar adăpostul ce ni-l oferă este trecător, Stânca mântuirii noastre (Ps. 95:1) este Statornicia Însăşi, din veşnicie în veşnicie, adăpostul sigur care nu lipseşte niciodată în nevoi (Ps. 46:1). Cât despre sentimente...

Dar mai bine să repetăm dialogul anterior:

- Te iubeeesc! ! !

Şi răspunsul vine:

- Eu te-am iubit mai întâi (1 Ioan 4:19), căci iubirea Mea este veşnică (Ieremia 31:3) şi este atât de mare încât am dat pe singurul Meu Fiu să moară, pentru ca tu să ai viaţă veşnică (Ioan 3:16).

De data aceasta nu a mai fost ecoul. A vorbit Stânca.

Veniţi, deci, cu îndrăzneală la Stânca mântuirii, singurul adăpost absolut sigur, El, Izvorul dragostei eterne.

Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 2552
  • Export PDF: 1
Opțiuni